Despre etichete: sunt pentru borcane, nu pentru persoane!

Oamenii au nume: Ion, John, Ianos, Johan… Cu toate acestea, multi dintre noi gasim mai la îndemâna sa folosim etichete pentru a caracteriza persoanele, pentru a le descrie sau chiar pentru a ne adresa lor. E mai usor sa spunem despre cineva: „E tigan, handicapat, bosorog, taran, poponar, chinez, pocait, bozgor…" si gata! Le-am pus o eticheta, i-am asezat într-o cutie, stim totul despre ei! Într-adevar, avem nevoie doar de o scurta privire pentru a observa caracteristicile exterioare, evidente ale unei persoane. Dar cât ne spun aceste caracteristici despre acea persoana? Probabil ca nu v-ati gândit niciodata ce reprezinta aceste etichete, fiecare în parte…

Dupa cum am mai explicat in editorialul precedent, „tigan" vine din limba greaca, de la adjectivul „athiganoi" ~ „de neatins". La prima vedere termenul de „tigan" nu pare un cuvânt urât, dar daca ne gândim la faptul ca el are doar conotatii negative si la faptul ca acest termen era marca statutului de rob, am putea sa ne reconsideram pozitia. Termenul de „rom" este cel corect deoarece „rom" în limba romani înseamna „om" sau „barbat". Asemanator, termenul de „bozgor" înseamna în maghiara „om fara tara". Dar acest „epitet" acordat maghiarilor este pe cât de jignitor pe atât de neadevarat! Chiar si acceptand ideea injusta ca un teritoriu „apartine" primilor sai locuitori, trebuie sa atrag atentia la urmatorul fapt: maghiarii sunt mentionati prima data în Transilvania în anul 895, an la care nici cel mai îndraznet istoric nu poate vorbi despre existenta poporului Român! Asadar acesti onorabili cetateni ai Romaniei au tot dreptul sa fie denumiti cu termenul corect, cel de „maghiar", care în limba maghiara înseamna tot „om", barbat", sau cu orice alt termen decid ei.

Sa va spun doua cuvinte despre termenul „handicap". Acest cuvânt se refera la bariera pe care o constituie mediul pentru persoana cu dizabilitate - descrie interactiunea dintre persoana cu dizabilitati si mediul neadaptat nevoilor lor specifice. Dar omul se deosebeste de animale în primul rând prin abilitatea sa de a adapta mediul la nevoile sale. Am dorit sa calatorim si am construit drumuri. Am avut nevoie de masini, am creat si locuri de parcare. Tocmai datorita faptului ca suntem fiinte inteligente, care îsi adapteaza mediul la trebuintele personale, este imperativ sa adaptam mediul înconjurator la nevoile persoanelor cu dizabilitati: rampe, usi mai largi, lifturi...

Si sa nu uitam un lucru: nu toti alergam suta de metri în 6 secunde si nu toti jucam baschet la nivelul celor din NBA. Asadar, în functie de sistemul de referinta putem fi cu totii considerati niste „handicapati". A spune despre o persoana ca este „handicapat" este echivalent cu a vedea întâi handicapul sau si abia apoi persoana… Iar acest lucru nu este doar lipsa de respect, este pur si simplu inacceptabil! Exista e diferenta substantiala intre termenul „handicap" si cel de „dizabilitate". Sunt persoane cu diferite dizabilitati care joaca sah mai bine decât mine, au un IQ mai mare, sunt mai talentate sau sunt considerabil mai puternice decât mine, iar asta poate însemna ca eu sunt, comparativ, un „handicapat". Persoana umana are valoare în sine si merita respect pentru simplul fapt ca poseda 48 de cromozomi. În consecinta, persoanele care au o anumita dizabilitate, fie ea fizica sau de alta natura, trebuie tratate în primul rând ca oameni. Iar daca vrem neaparat sa categorisim aceste persoane, macar puneti întâi termenul persoana, pentru ca asta ne defineste, nu conditia fizica. E foarte simplu: „persoana cu dizabilitati" sau „persoana cu nevoi speciale".

Pe acelasi calapod se pot analiza toate celelalte etichete si stereotipuri negative aplicate grupurilor discriminate si marginalizate din România. Dar banuiesc ca esti o persoana sprintena la minte, asa ca nu vreau sa te plictisesc...

Dar înainte sa te întorci la navigarea pe Internet, mai am un sfat: când vrei sa faci o generalizare negativa referitoare la un astfel de grup, minoritar sau nu, incearca sa raspunzi la o întrebare de tipul: „Câti Romi cunosti pentru a enunta o judecata despre Romi? Câte persoane cu alta orientare sexuala cunosti, pentru a spune ceva cu valoare de regula despre acestia?" etc. Si nu uita, o regula nu admite abateri, caci de aceea este regula. A spune ca exista cateva exceptii, dar ca ele confirma regula este de-a dreptul inconsistent sau stupid!

Totusi, daca esti vre-un mare genetician si ai descifrat misterele ADN-ului sau ai izolat gena care genereaza hotia, lenea sau prostia, explica-mi si mie! Daca nu, tine minte: "Etichetele sunt pentru borcane, nu pentru persoane!".

Trimite comentariile tale la e-mail: octav@apdr.ro